Când firma nu mai are comenzi, dar nu vrei să o închizi definitiv, legea oferă o pauză oficială: suspendarea temporară a activității. E soluția clasică pentru un an prost, o plecare din țară sau o pauză de reorientare. Mai puțin cunoscute sunt regulile din spatele ei: pauza are termen maxim, obligațiile nu dispar toate, iar drumul are două stații — ONRC și ANAF — nu una singură.
Pasul 1: mențiunea la Registrul Comerțului
Dosarul e scurt: decizia asociatului unic sau hotărârea adunării generale privind suspendarea (cu data de început și durata), declarația-tip pe propria răspundere și cererea de înregistrare a mențiunii. Se depune la ghișeu sau online, în portalul ONRC, iar mențiunea se înregistrează de regulă în câteva zile lucrătoare. Din acel moment, starea de „activitate suspendată” devine publică — orice partener care scoate un certificat constatator al firmei o vede negru pe alb.
Pasul 2, cel uitat: inactivitatea temporară la ANAF
Mențiunea de la ONRC nu oprește singură obligațiile declarative. Pentru sistarea declarațiilor curente, firma depune la ANAF declarația de mențiuni pentru înregistrarea inactivității temporare. Cine sare pasul ăsta descoperă după câteva luni un șir de declarații nedepuse și amenzile aferente — cea mai frecventă și mai scumpă greșeală din toată procedura.
Ce obligații RĂMÂN pe perioada suspendării
- Sediul social valabil. Contractul de sediu trebuie menținut pe toată durata; un sediu expirat în plină suspendare complică orice operațiune ulterioară, inclusiv reluarea. Dacă sediul devine problema, vezi ghidul despre schimbarea sediului social.
- Situațiile financiare anuale. Firma suspendată există juridic și depune în continuare situațiile anuale, chiar dacă pe zero.
- Evidența și arhiva. Documentele contabile se păstrează conform termenelor legale; suspendarea nu le anulează.
- Datoriile existente. Suspendarea nu șterge și nu amână datoriile către stat sau furnizori; creditorii pot continua recuperarea.
Termenul de 3 ani și ce se întâmplă la capătul lui
Suspendarea poate dura cel mult 3 ani. La expirare, firma are două drumuri: reluarea activității (mențiune în oglindă la ONRC + reactivarea vectorului fiscal la ANAF) sau închiderea definitivă. Dacă nu se face nimic, firma riscă procedura de dizolvare declanșată de instituții. Cine știe de la început că nu va mai folosi firma economisește trei ani de obligații administrative mergând direct pe radierea firmei.
Suspendare sau radiere: cum alegi
- Suspendă dacă pauza e reală și temporară: sezonalitate, plecare limitată, incertitudine de piață. Costul e administrativ (situații anuale, sediu), dar firma, istoricul și eventualele autorizații se păstrează.
- Radiază dacă activitatea s-a încheiat definitiv. Procedura e mai lungă, dar după ea nu mai există nicio obligație.
- Nu lăsa firma „în aer” — nici suspendată, nici radiată, doar nefolosită: declarațiile curg, amenzile se adună, iar administratorul poate ajunge cu fapte înscrise în cazierul fiscal, ceea ce blochează înființarea altor firme în viitor.